Pr. Protoiereu Nicolae Virgil
Preot slujitor al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia din 1961 • Protoiereu al Medgidiei 1961–1984
În lumina slujirii
În memoria parohiei noastre, părintele Nicolae Virgil este legat de o perioadă de peste două decenii în care Catedrala din Medgidia a fost, în același timp, loc de slujire parohială și centru al vieții administrative și pastorale a Protoieriei. Ca protoiereu, a purtat răspunderea legăturii dintre parohiile zonei într-o epocă în care viața Bisericii se desfășura sub constrângerile regimului comunist, iar continuitatea slujirii cerea statornicie și grijă pentru comunități.
Documentele vremii îl arată prezent la sfințiri, resfințiri și slujbe misionare din cuprinsul Protoieriei, iar mandatul său este legat și de dezvoltarea sediului protopopesc. Pentru Catedrala noastră, numele său se înscrie într-o etapă de păstrare a lăcașului, de continuitate a memoriei vechii comunități și de pregătire a lucrărilor care aveau să fie continuate de generația următoare.
În memoria parohiei
Înainte de Medgidia — un reper sigur la Parohia Cetatea
Despre începuturile vieții părintelui Nicolae Virgil nu avem, deocamdată, documente publice suficiente pentru a stabili data nașterii, studiile sau hirotonia. Primul reper sigur identificat în cercetare este slujirea la Parohia Cetatea, județul Constanța. Istoricul oficial al acestei parohii îl consemnează, sub forma „Virgil Nicolae”, în intervalul 1947–1950. Un document contemporan clarifică identitatea: Monitorul Oficial din 17 septembrie 1948 publică decizia prin care este recunoscută numirea „preotului Nicolae Virgil” ca paroh al Parohiei Cetatea. Pentru anii dintre 1950 și 1961 nu a fost încă identificată o cronologie sigură, de aceea această lacună rămâne deschisă cercetării.[1]
Venirea la Catedrală și responsabilitatea de protoiereu
Din anul 1961, părintele Nicolae Virgil este consemnat între slujitorii Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia. Tot în 1961 îi urmează părintelui Pavel Cobîlaș în responsabilitatea de protoiereu al Medgidiei. Pagina oficială a Protoieriei arată că a rămas în această funcție până la 1 octombrie 1984. În acest interval, sediul instituției se afla în curtea bisericii noastre, astfel încât viața Catedralei și activitatea protoieriei erau strâns legate. La altar a slujit alături de clericii care au format comunitatea în acea perioadă, între care Pavel Cobîlaș, Dumitru Rogoveanu și, după revenirea sa la Medgidia, Teodor Voineagu.[2]
Paroh și primul protoiereu documentat al Medgidiei
Pentru anii următori, documentarea devine mult mai precisă. Arhiepiscopia Tomisului îl indică pe părintele Pavel Cobîlaș drept primul protoiereu documentat al Protoieriei Medgidia, încadrat la 1 iulie 1949 și aflat în această responsabilitate până la 1 martie 1961. Sediul Protoieriei funcționa în curtea Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, astfel încât slujirea parohială și responsabilitatea protopopească se întâlneau în același loc. Inventarul parohiei din 1967 precizează, totodată, că părintele Pavel îndeplinea ascultarea de paroh din anul 1952. Revista „Glasul Bisericii” îl confirmă contemporan ca protopop al raionului Medgidia în 1953 și ca protoiereu în 1957.[3]
Grija pentru lăcaș și pentru memoria vechii comunități
Primii ani ai slujirii sale la Medgidia au coincis cu lucrări importante pentru păstrarea bisericii. În 1962–1963 interiorul a fost repictat integral de pictorii I. Musceleanu, P. Lembrau și I. Gheler, iar în 1965 exteriorul a fost refăcut din fondurile parohiei. În anul 1964 a fost strămutat lângă actuala biserică obeliscul care marca locul altarului vechii Biserici „Sfinții Chiril și Metodiu”, fiind refăcută și crucea monumentului. Aceste intervenții nu trebuie atribuite exclusiv unui singur preot: ele aparțin lucrării comune a clerului, a organelor parohiale și a credincioșilor. Ele arată însă contextul în care părintele Nicolae Virgil a slujit și grija comunității pentru păstrarea atât a lăcașului, cât și a memoriei începuturilor ortodoxe ale Medgidiei.[3]
În slujba întregii eparhii
Responsabilitatea de protoiereu l-a așezat pe părintele Nicolae Virgil în legătură cu viața bisericească a unei zone mult mai largi decât propria parohie. O mărturie importantă apare în 1973, la întronizarea Episcopului Antim Nica al Dunării de Jos. Revista „Glasul Bisericii” consemnează că Pr. Nicolae Virgil, protoiereu al Protoieriei Medgidia, a vorbit în numele membrilor Adunării Eparhiale, al clerului și al credincioșilor eparhiei. Alte numere ale revistei îl arată implicat și în organismele eparhiale, uneori cu numele redat în ordinea „Virgil Nicolae”. Aceste documente confirmă participarea sa constantă la viața administrativă și pastorală a eparhiei. [4]
Sfințiri, resfințiri și slujire misionară în parohiile zonei
Periodicele bisericești păstrează mai multe imagini concrete ale acestei lucrări. La 3 august 1975, la sfințirea bisericii din Ciocârlia, este consemnat ca protoiereu Nicolae Virgil din Medgidia și rostește un cuvânt de mulțumire în numele clerului din protoierie. La 26 februarie 1978 se află în fruntea soborului la sfințirea bisericii din Ivrinezu, iar la 3 decembrie 1978 participă la resfințirea bisericii din Parohia Dunărea și vorbește în numele preoților și credincioșilor din protopopiat. La 26 august 1979 îl regăsim la slujba arhierească misionară din Peștera, alături de Pr. Moise Onofrei, misionar protopopesc, și de clericii comunităților din zonă. Aceste consemnări arată o slujire de protoiereu trăită în contact direct cu parohiile, nu numai prin activitate de birou.[5]
Dezvoltarea Protoieriei și continuitatea lucrării
În timpul mandatului său s-a făcut și un pas important pentru dezvoltarea administrativă a Protoieriei Medgidia. Arhiepiscopia Tomisului consemnează că în 1975, în baza autorizației nr. 8805, a fost proiectat un nou sediu cu două niveluri, iar la 10 iunie 1977 au început lucrările de construire. Faptul că această dezvoltare s-a desfășurat în incinta ansamblului bisericesc a întărit rolul Catedralei ca punct de referință pentru parohiile din zonă. Documentele nu justifică atribuirea întregii construcții unei singure persoane; corect este să vedem proiectul ca pe o lucrare instituțională începută în timpul responsabilității sale și continuată în timp.[6]
Spre sfârșitul perioadei sale de protoiereu, în 1983, a început o nouă restaurare și repictare integrală a Catedralei, lucrare definitivată în 1985. La 1 octombrie 1984, părintele Nicolae Virgil și-a încheiat activitatea de protoiereu, fiind urmat de Pr. Gheorghe Țeugea. Astfel, chiar această ultimă etapă arată continuitatea dintre generații: o lucrare începută într-un mandat a fost dusă mai departe în următorul. În memoria parohiei noastre, părintele Nicolae Virgil rămâne legat de aproape un sfert de secol de slujire documentată la Medgidia, de coordonarea vieții bisericești din întreaga zonă și de consolidarea rolului Catedralei ca inimă a Protoieriei.[7]
Note și surse
[1] Arhiepiscopia Tomisului, „Parohia Cetatea” — Pr. Virgil Nicolae, 1947–1950; Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216/17 septembrie 1948, decizia nr. 34.113/6 septembrie 1948 — recunoașterea numirii preotului Nicolae Virgil ca paroh al Parohiei Cetatea.
Arhiepiscopia Tomisului Monitorul Oficial 1948 ↩ Înapoi în text
[2] Arhiepiscopia Tomisului, „Protoieria Medgidia” — Nicolae Virgil îi urmează în 1961 Pr. Pavel Cobîlaș și își încheie activitatea de protoiereu la 1 octombrie 1984; Dumitru Carabaș, pe baza Inventarului din 30 septembrie 1967, consemnează „Virgil Nicolae din 1961” între preoții Medgidiei.
Protoieria Medgidia Dumitru Carabaș ↩ Înapoi în text
[3] Adrian Ilie, „Medgidia – 100 de ani de istorie (1918–2018)”, și istoricul Catedralei: repictarea din 1962–1963, refacerea exteriorului în 1965 și strămutarea obeliscului vechii Biserici „Sfinții Chiril și Metodiu” în 1964.
Volum Adrian Ilie Istoricul Catedralei ↩ Înapoi în text
[4] „Glasul Bisericii”, anul XXXII, nr. 7–8/1973 — Pr. Nicolae Virgil, protoiereu al Protoieriei Medgidia, vorbește la întronizarea Episcopului Antim Nica în numele membrilor Adunării Eparhiale, al clerului și al credincioșilor; „Glasul Bisericii”, anul XXIX, nr. 11–12/1970, îl consemnează ca „Virgil Nicolae” în Comisia culturală.
Glasul Bisericii 1973 Glasul Bisericii 1970 ↩ Înapoi în text
[5] „Glasul Bisericii”: sfințirea bisericii din Ciocârlia (1975), sfințirea bisericii din Ivrinezu (26 februarie 1978), resfințirea bisericii din Dunărea (3 decembrie 1978, publicată în 1979) și slujba arhierească misionară din Peștera (26 august 1979).
Ciocârlia 1975 Ivrinezu 1978 Dunărea 1978 Peștera 1979 ↩ Înapoi în text
[6] Arhiepiscopia Tomisului, „Protoieria Medgidia”: în 1975, conform autorizației nr. 8805, a fost proiectat noul sediu administrativ cu două niveluri; lucrările au început la 10 iunie 1977.
Sursa oficială ↩ Înapoi în text
[7] Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Medgidia, „Istoric”: restaurarea și repictarea integrală au început în 1983 și au fost definitivate în 1985; Arhiepiscopia Tomisului consemnează încetarea activității Pr. Nicolae Virgil ca protoiereu la 1 octombrie 1984 și succesiunea Pr. Gheorghe Țeugea.Istoric Protoieria Medgidia ↩ Înapoi în text