Pr. Protoiereu Ioan Gheorghe Țeugea
Preot slujitor și protoiereu al Medgidiei • 1985–1989
În lumina slujirii
În memoria Catedralei noastre, părintele Ioan Gheorghe Țeugea este legat de anii în care slujirea de la altar s-a unit cu răspunderea pentru o protoierie întinsă, cu parohii răspândite de la Dunăre până spre centrul județului. Experiența misionară dobândită în Harghita–Covasna și preocuparea pentru lăcașurile de cult, continuată apoi la Oltina, au însoțit și etapa medgidieană a slujirii sale.
Pentru comunitatea noastră, contribuția sa se distinge prin continuitate: preluarea conducerii Protoieriei într-un moment de schimbare, participarea la activitatea pastoral-misionară a zonei, sprijinirea comunităților cu dificultăți și slujirea la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” în ultimii ani ai regimului comunist. Lucrările materiale din această perioadă trebuie înțelese ca rod al unei continuități între generații de clerici și credincioși, nu ca realizări ale unei singure persoane.
În memoria parohiei
Origini și începutul slujirii
Părintele Ioan Gheorghe Țeugea s-a născut la 5 aprilie 1954, la Toplița, județul Harghita. După studiile teologice, la 1 septembrie 1974 a primit decizia de numire ca slujitor în Arhiepiscopia Sibiului, iar în cursul aceleiași luni a fost hirotonit diacon și apoi preot în Catedrala Mitropolitană din Sibiu de Episcopul-vicar Emilian Birdaș Rășinăreanul, în prezența Mitropolitului Nicolae Mladin al Ardealului. Primele sale responsabilități au avut un caracter puternic misionar, într-o zonă în care comunitățile ortodoxe erau mici și dispersate.[1]
Misiune în Harghita–Covasna și slujirea la Oltina
Începând din 1974 a slujit în zona Harghita–Covasna, mai întâi la Joseni, apoi și în alte comunități, între care Gheorgheni și Livezi-Ciuc. Mărturia sa publicată după decenii evocă redeschiderea unor biserici, repararea lăcașului și a casei parohiale de la Joseni și sprijinirea vieții ortodoxe în așezări unde prezența românească era redusă. Din motive familiale s-a mutat ulterior în Dobrogea. Arhiepiscopia Tomisului îl consemnează la Parohia Oltina din toamna anului 1979; aici, în perioada slujirii sale, interiorul noii biserici a fost pictat în frescă de Nicolae Rădulescu, iar comunitatea a continuat înzestrarea lăcașului și a ridicat clopotnița și o anexă.[2]
Numirea la Medgidia
Documentul contemporan cel mai precis privind venirea la Medgidia este revista oficială „Glasul Bisericii”. Aceasta consemnează că, la 1 martie 1985, Pr. Gheorghe I. Țeugea a fost numit protoiereu al Medgidiei prin transfer de la Parohia Oltina, iar instalarea a avut loc la 5 martie, în cadrul conferinței misionare a preoților, prin delegatul Arhiepiscopului Antim Nica. O retrospectivă eparhială mai recentă folosește data de 1 octombrie 1984 și îl prezintă și ca paroh al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”; pentru cronologia publică a paginii folosim însă anul 1985, susținut direct de periodicul bisericesc al epocii.
În slujba Catedralei și a Protoieriei
La Medgidia, slujirea părintelui Țeugea a unit viața parohială a Catedralei cu responsabilitatea administrativă și misionară pentru un teritoriu foarte larg. În 1986, la o consfătuire eparhială, Pr. Moise Onofrei a prezentat raportul de activitate al Protoieriei Medgidia, iar Pr. Protoiereu Ioan Gheorghe Țeugea a participat la discuții. În ianuarie 1988, documentele îl arată prezentând situația activității misionare pentru semestrul anterior, în timp ce Pr. Octavian Tell Popa, slujitor al parohiei noastre, a susținut referatul aferent. Aceste consemnări descriu o lucrare în care conducerea protoieriei, misionarii și preoții parohiilor lucrau împreună pentru organizarea și susținerea vieții bisericești.[4]
În această responsabilitate, Catedrala nu era numai biserica unei parohii, ci și locul în jurul căruia funcționa sediul administrativ al Protoieriei Medgidia. Astfel, viața liturgică a comunității și îndrumarea parohiilor din zonă se întâlneau în același ansamblu bisericesc. Pentru părintele Țeugea, anii de la Medgidia au însemnat deopotrivă slujirea credincioșilor locali și răspunderea față de nevoile clerului și comunităților din cuprinsul protoieriei.
Grija pentru lăcașuri și comunități
Anul instalării sale a coincis cu încheierea unei etape importante de restaurare a bisericii noastre. Lucrările fuseseră începute în 1983 și au fost definitivate în 1985, când pictura a fost refăcută integral în frescă. De aceea, contribuția părintelui Țeugea trebuie așezată în etapa finală și în continuitatea unei lucrări începute înainte de venirea sa. Mărturiile sale ulterioare arată că o preocupare importantă în anii de protoieriat a fost sprijinirea parohiilor sărace și rezolvarea unor dificultăți financiare care afectau clericii din zonă. În aceeași mărturie, părintele leagă perioada Medgidia și de lucrări la Mănăstirea Dervent; această informație este păstrată ca mărturie directă, fără a-i atribui exclusiv o lucrare care a implicat mai mulți slujitori și comunități.[5]
De la Medgidia la o nouă etapă de slujire
În decembrie 1989, părintele Ioan Gheorghe Țeugea a plecat la București, fiind chemat să lucreze în cadrul Casei de Pensii și Personal a Bisericii Ortodoxe Române. A continuat în paralel slujirea la biserici din Capitală, între care Amzei și Delea Nouă, iar mai târziu s-a legat de întemeierea și construirea Parohiei „Sfânta Fecioară Maria” – Dudești. În 2015, la sfințirea noii biserici, Patriarhul Daniel i-a acordat Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru lucrarea desfășurată în folosul Bisericii. În prezent este prezentat de această parohie drept preot pensionar și ctitor.[6]
Pentru parohia noastră, anii 1985–1989 rămân o etapă de legătură între generații: restaurarea Catedralei se apropia de încheiere, Protoieria avea nevoie de coordonare într-o perioadă dificilă, iar comunitățile din zonă aveau nevoi pastorale și materiale concrete. Părintele Ioan Gheorghe Țeugea a slujit în acest punct de întâlnire dintre altar, administrație și misiune. Prin această responsabilitate, numele său rămâne legat de continuitatea vieții bisericești a Medgidiei și de grija pentru parohiile încredințate Protoieriei.
Note și surse
[1] Basilica / Arhiepiscopia Bucureștilor, „Chivot nou construit în cinstea Maicii Domnului”, 8 septembrie 2014: decizia de numire la 1 septembrie 1974 și hirotonirea ca diacon și preot în aceeași lună, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, de Episcopul-vicar Emilian Birdaș Rășinăreanul, în prezența Mitropolitului Nicolae Mladin. Parohia „Sfânta Fecioară Maria” – Dudești consemnează data nașterii: 5 aprilie 1954.
Basilica Parohia Dudești ↩ Înapoi în text
[2] Ziarul Lumina, Dumitru Manolache, „Părintele Țeugea, slujitor după modelul Celui ce a luat chip de rob”, 1 noiembrie 2024: misiunea din Harghita–Covasna. Arhiepiscopia Tomisului, „Parohia Oltina”: numirea în toamna anului 1979, pictura în frescă și lucrările realizate în perioada slujirii sale.
Ziarul Lumina 2024 Parohia Oltina ↩ Înapoi în text
[3] „Glasul Bisericii”, anul XLIV, nr. 3–4/1985, p. 271: numirea ca protoiereu al Medgidiei la 1 martie 1985, prin transfer de la Oltina, și instalarea la 5 martie. Arhiepiscopia Tomisului, „Protoieria Medgidia”, oferă retrospectiv data 1 octombrie 1984 și îl prezintă drept protoiereu și paroh; pentru cronologia principală este preferată sursa contemporană din 1985.
Glasul Bisericii 1985 Protoieria Medgidia ↩ Înapoi în text
[4] „Glasul Bisericii”, anul XLV, nr. 4/1986: participarea Pr. Protoiereu Teugea Ioan Gheorghe la analiza activității Protoieriei Medgidia. „Glasul Bisericii”, anul XLVII, nr. 1/1988, p. 140: protoiereul Ioan Gheorghe Teugea prezintă documente privind activitatea misionară din semestrul II/1987.
Glasul Bisericii 1986 Glasul Bisericii 1988 ↩ Înapoi în text
[5] Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Medgidia, „Istoric”: restaurarea și repictarea integrală din 1983–1985. Ziarul Lumina, 2024, consemnează mărturia părintelui despre sprijinirea parohiilor cu dificultăți și despre implicarea sa la Mănăstirea Dervent; aceste relatări sunt utilizate ca mărturii directe ulterioare.
Istoricul Catedralei Ziarul Lumina 2024 ↩ Înapoi în text
[6] Basilica, 2014: plecarea la București în decembrie 1989 și continuarea slujirii. Protoieria Sector 3 Capitală documentează slujirea la Delea Nouă; Patriarhia Română consemnează acordarea Ordinului „Sanctus Stephanus Magnus” la sfințirea Bisericii „Sfânta Fecioară Maria”.Basilica Parohia Delea Nouă Patriarhia Română ↩ Înapoi în text