Pr. Iconom Stavrofor Cristache Georgescu
Ctitor al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia • păstorire documentată 1890–1938 • † 1938
În lumina slujirii
În memoria parohiei noastre, părintele Cristache Georgescu este legat înainte de toate de zidirea și întărirea Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. A slujit comunitatea într-o perioadă în care ortodocșii din Medgidia treceau de la vechea capelă „Sf. Chiril și Metodiu” la un lăcaș nou, trainic, ridicat prin efortul comun al credincioșilor, clerului, autorităților și binefăcătorilor. Contribuția sa distinctă a fost aceea de a însoți această lucrare pe termen lung: ca preot al comunității, membru și vicepreședinte al Comitetului Construcției și participant la demersurile pentru găsirea fondurilor necesare.
Slujirea sa, întinsă până în anul 1938, a legat începuturile Catedralei de maturizarea comunității. În vremea păstoririi sale, biserica a fost nu doar terminată și sfințită, ci și înnoită în anii interbelici, după încercările Primului Război Mondial. De aceea, numele părintelui Cristache Georgescu rămâne pentru comunitatea noastră unit de ctitorie, continuitate și grija pentru casa lui Dumnezeu.
În memoria parohiei
Formarea și drumul spre preoție
Părintele Cristache Georgescu s-a născut în anul 1865, în comuna Bordeiu Verde, județul Brăila. A absolvit Seminarul de gradul I din Galați în 1885, apoi a lucrat ca învățător la Scorțaru Vechi, între 1885 și 1887. A urmat serviciul militar, iar în 1889 a fost lăsat la vatră cu gradul de sergent furier. Până la 18 iulie 1889 a îndeplinit funcția de secretar al comunei Palaz, după care sursele îl consemnează ca hirotonit preot pentru Medgidia.[1]
La începuturile noii biserici din Medgidia
Venirea sa la Medgidia s-a petrecut într-un moment decisiv pentru comunitatea ortodoxă. Vechea capelă „Sf. Chiril și Metodiu” nu mai răspundea nevoilor unei comunități aflate în dezvoltare, iar la 20 iulie 1890 a fost pusă temelia noii biserici cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Istoricul parohiei fixează păstorirea părintelui Cristache Georgescu în intervalul 1890–1938, în timp ce unele liste mai vechi folosesc anul 1897 ca început; biografia sa documentară indică însă faptul că fusese hirotonit pentru Medgidia încă din 1889.[2]
Ctitoria și continuarea lucrărilor
Ridicarea bisericii a fost o lucrare colectivă, iar documentele păstrate ne permit să vedem locul concret al părintelui în această ctitorie. În 1897, când șantierul stagnase din lipsă de fonduri, Pr. Cristache Georgescu l-a însoțit pe primarul Kemal Hagi Amet și pe negustorul Iordan Stoianoff la București, în demersurile pentru obținerea sprijinului necesar continuării construcției. Pe placa de marmură care consemnează terminarea bisericii în octombrie 1898, el este înscris ca vicepreședinte al Comitetului Construcției, alături de Iordan M. Stoianov, Velu Curtov și ceilalți membri ai comitetului.[3]
Biserica a fost sfințită la 25 martie 1899 de Episcopul Partenie Clinceni. Memoria parohiei îl păstrează pe Pr. Cristache Georgescu drept ctitor, nu în sensul unei realizări individuale, ci ca unul dintre oamenii care au purtat această lucrare de la șantier la viața liturgică a comunității.[4]
Slujire bisericească și responsabilitate în cetate
De-a lungul slujirii sale, părintele a primit și alte responsabilități bisericești. Sursele îl menționează ca subprotoiereu, protoiereu ad-interim al județului Constanța și proestos al plășii Medgidia, precum și cu rangurile de econom/stavrofor; în prezentarea parohiei este folosit titlul de iconom stavrofor. Este consemnat și ca Cavaler al Ordinului „Coroana României”. În 1911, un anuar dobrogean îl enumeră explicit între persoanele oficiale ale orașului Medgidia, în calitate de preot.[5]
Activitatea sa a avut și o dimensiune civică: a fost ales consilier local și a participat la viața administrativă a orașului. Pentru pagina parohiei, această informație este importantă mai ales prin ceea ce arată despre locul preotului în comunitatea de atunci: slujirea altarului se întâlnea cu răspunderea pentru binele cetății, într-un oraș dobrogean multietnic și în plină formare.[6]
Înnoirea bisericii în anii interbelici
După pagubele și tulburările lăsate de Primul Război Mondial, biserica a avut nevoie de o nouă etapă de consolidare. Între 1932 și 1936, în timpul păstoririi părintelui Cristache Georgescu, au fost reconstruite din cărămidă turlele de lemn, s-a refăcut acoperișul, biserica a fost repictată de pictorul Anghelescu din Călărași, au fost înlocuite giurgiuvelele ferestrelor și pardoseala de scânduri cu mozaic, iar lăcașul a fost racordat la energia electrică. Sursele arată că lucrările au fost susținute prin contribuția enoriașilor și alte fonduri colectate; de aceea, ele trebuie înțelese ca rod al comunității în vremea păstoririi sale, nu ca realizare individuală.[7]
Păstrat în memoria parohiei
Părintele Cristache Georgescu a trecut la cele veșnice în anul 1938 și a fost înmormântat în curtea bisericii. Mormântul său, păstrat lângă lăcașul la a cărui zidire a contribuit, este o mărturie vizibilă a legăturii dintre slujitor și comunitatea pe care a păstorit-o timp de decenii.[8]
Pentru parohia noastră, ceea ce îl individualizează este continuitatea: a primit o comunitate care avea nevoie de un lăcaș trainic, a însoțit ridicarea și sfințirea noii biserici, a slujit-o aproape o jumătate de secol și a văzut-o trecând printr-o nouă etapă de înnoire înainte de sfârșitul vieții sale. În această succesiune de zidire, păstorire și restaurare se află contribuția sa definitorie și locul pe care îl păstrează în memoria Catedralei.
Note și surse
[1] Adrian Ilie, Personalități marcante ale Medgidiei, Ex Ponto, Constanța, 2017, pp. 69–71: date privind nașterea, studiile, activitatea didactică, serviciul militar, activitatea administrativă și hirotonirea pentru Medgidia. Sursă online ↩ Înapoi în text
[2] Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Medgidia, „Istoric” și pagina de profil a Pr. Cristache Georgescu: cronologia parohială 1890–1938; Adrian Ilie indică hirotonirea pentru Medgidia în 1889. Unele surse secundare folosesc 1897; această variantă este păstrată ca observație de cercetare, nu ca dată principală. Sursă online ↩ Înapoi în text
[3] Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Medgidia, „Istoric”: transcrierea plăcii de marmură privind Comitetul Construcției; Adrian Ilie, op. cit., pp. 69–71, pentru participarea la demersurile de obținere a fondurilor. Sursă online ↩ Înapoi în text
[4] Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Medgidia, „Istoric”: finalizarea în 1898 și sfințirea la 25 martie 1899 de Episcopul Partenie Clinceni; memoria parohiei îl desemnează pe Pr. Cristache Georgescu drept ctitor. Sursă online ↩ Înapoi în text
[5] Adrian Ilie, op. cit., pp. 69–71, pentru funcțiile și distincțiile bisericești; Albumul Dobrogean pe anul 1911, secțiunea Medgidia, îl consemnează ca preot al orașului. Sursă online ↩ Înapoi în text
[6] Adrian Ilie, op. cit., p. 70, consemnează alegerea sa ca membru al consiliului local și implicarea în proiecte ale administrației urbane. Sursă online ↩ Înapoi în text
[7] Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Medgidia, „Istoric”, secțiunea privind restaurările: lucrările din 1932–1936, realizate prin contribuția enoriașilor și alte fonduri colectate. Sursă online ↩ Înapoi în text
[8] Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Medgidia, „Istoric”; Arhiepiscopia Tomisului, „Parohia Medgidia I”: decesul în 1938 și înmormântarea în curtea bisericii. Sursă online ↩ Înapoi în text