Pr. Teodor Voineagu

Preot slujitor al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia din anul 1931, cu slujirea reluată după anii detenției și continuată până la pensionarea din 1980

Părintele Teodor Voineagu s-a născut la 23 iunie 1903, în comuna Pantelimon, județul Constanța, fiind unul dintre cei cinci copii ai familiei Iancu și Ioana Voineagu. Rămas fără tată la vârsta de 11 ani, și-a urmat formarea teologică la Seminarul Teologic din Constanța, absolvit în anul 1927, și apoi la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în 1931. În perioada 1928–1929 a slujit și ca psalt/cântăreț bisericesc la Parohia Duranculac.

Slujirea la Medgidia

În iunie 1931, părintele Teodor Voineagu a venit ca preot coslujitor la Parohia Medgidia, alături de părintele Cristache Georgescu, ctitorul bisericii. Începea astfel o legătură pastorală cu această comunitate care avea să se întindă, cu întreruperile provocate de vremurile istorice, pe parcursul mai multor decenii. Cercetările bisericești consemnează în total 44 de ani de slujire la biserica ortodoxă din Medgidia.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, din anul 1940, a îndeplinit și slujirea de confesor militar la Marina Constanța, cu gradul de căpitan. Într-o perioadă marcată de război și nesiguranță, această ascultare a însemnat apropierea preotului de militarii aflați departe de familiile lor și în fața încercărilor proprii frontului.

Credința în vreme de încercare

Instaurarea regimului comunist a adus asupra părintelui Teodor Voineagu ani grei de supraveghere, arestări și detenție. Prima arestare a avut loc în 1949. A urmat o nouă reținere în 1952, când a fost trimis în colonia de muncă Peninsula, pe traseul Canalului Dunăre–Marea Neagră, iar în 1959 a fost arestat din nou. Documentele cercetate ulterior consemnează anchetele, condamnarea și anii petrecuți în sistemul represiv comunist.

Pentru memoria parohiei, important nu este numai faptul că a suferit, ci și că slujirea preoțească nu a fost abandonată. După eliberare, părintele a căutat să revină la comunitatea din Medgidia, de care fusese legat încă din tinerețe.

Întoarcerea la parohia sa

La 1 septembrie 1964 a fost reîncadrat în slujirea preoțească la Parohia Tufani. Dorința sa a rămas însă aceea de a reveni la Medgidia. În acest scop a adresat memorii autorităților bisericești, inclusiv Patriarhului Justinian, care a intervenit pentru soluționarea favorabilă a cererii sale. În iunie 1967, părintele Teodor Voineagu s-a întors la Parohia Medgidia, unde și-a continuat slujirea până la 1 aprilie 1980, când s-a pensionat.

Această întoarcere are o semnificație aparte în istoria parohiei: după ani de detenție, îndepărtare și încercări, părintele a revenit la biserica în care slujise înainte de război și și-a încheiat aici activitatea preoțească.

O slujire păstrată în memoria parohiei

Mărturiile păstrate despre părintele Teodor Voineagu îl evocă mai ales în legătură cu Sfânta Liturghie, rugăciunea și cântarea bisericească. Este amintit ca un slujitor profund legat de viața altarului, cu un simț aparte al melosului bisericesc. Istoricul Arhiepiscopiei Tomisului îl așază, alături de părintele Dumitru Rogoveanu, între clericii Medgidiei care au cunoscut suferința lagărelor și a represiunii comuniste.

Părintele Teodor Voineagu a trecut la cele veșnice la 20 iunie 1984. Viața sa rămâne legată de Catedrala din Medgidia printr-o continuitate aparte: a slujit aici înainte de instaurarea regimului comunist, a fost îndepărtat prin forța împrejurărilor istorice și, după anii grei ai detenției, s-a întors pentru a-și continua slujirea până la bătrânețe.