Pr. Dumitru Rogoveanu
Preot slujitor al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia • din 1937
În lumina slujirii
În memoria parohiei noastre, părintele Dumitru Rogoveanu rămâne legat de o perioadă lungă și grea din istoria Catedralei: anii de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, războiul, instaurarea regimului comunist și persecuția îndreptată împotriva multor slujitori ai Bisericii. Venit la Medgidia în 1937, a unit slujirea altarului cu lucrarea de dascăl și cu apropierea de credincioși, fiind păstrat în memoria locală mai ales ca duhovnic și sfătuitor.
Un loc aparte în biografia sa îl ocupă arestarea din august 1952 și lunile petrecute în sistemul coloniilor de muncă de la Canal. După eliberare s-a întors la parohie și și-a continuat slujirea. Pentru comunitatea noastră, această întoarcere la altar dă măsura unei continuități păstrate în vremuri de încercare: aceeași chemare preoțească, reluată după detenție și dusă mai departe în mijlocul credincioșilor din Medgidia.
În memoria parohiei
Formarea și începuturile slujirii
Părintele Dumitru Rogoveanu s-a născut la 23 ianuarie 1905, în județul Constanța. A urmat Seminarul Teologic din Galați, absolvit în 1928, iar apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde și-a încheiat studiile în 1935. La 19 aprilie 1929 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Murgeanca, județul Ialomița. Documentele perioadei îl așază apoi la Valea Ciorii, iar revista eparhială „Tomis” consemnează că la 1 octombrie 1934 a fost transferat de aici la parohia extrabugetară Țăndărei-Gară. Aceste mărturii completează cronologia slujirii sale de dinainte de venirea în Dobrogea.[1]
Venirea la Medgidia
Datele păstrate în Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului indică transferul părintelui Dumitru Rogoveanu la Medgidia la 1 aprilie 1937. A intrat astfel în soborul Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” în ultimii ani ai slujirii părintelui Cristache Georgescu și a slujit, între alții, alături de părintele Teodor Voineagu, de care îl lega și rudenia: cei doi erau cumnați. Prezența sa la Medgidia este confirmată și de documente bisericești din anii următori; în 1939 apare ca „Pr. D. Rogoveanu-Medgidia” la un cerc pastoral desfășurat la Ceacu.[2]
Preot, dascăl și slujitor al comunității
Memoria parohială îl păstrează pe părintele Dumitru Rogoveanu ca pe un slujitor apropiat de credincioși, căutat pentru sfat și rugăciune. Istoricul bisericii consemnează, de asemenea, că a predat vreme îndelungată Religie și Științele Naturii la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Medgidia. În această dublă lucrare, de preot și dascăl, slujirea sa a întâlnit viața de zi cu zi a orașului și formarea tinerilor. Documente ale administrației locale îl consemnează în 1942 și între membrii Consiliului local, fapt care arată că prezența sa în comunitate nu s-a limitat la spațiul liturgic.[3]
Arestarea și detenția din 1952–1953
În noaptea de 15 spre 16 august 1952, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Dumitru Rogoveanu a fost ridicat de Securitate împreună cu părintele Teodor Voineagu. Studiile bazate pe documentele fostei Securități arată că a fost trimis în detenție administrativă și la muncă forțată în sistemul coloniilor de pe șantierul Canalului Dunăre–Marea Neagră, fiind consemnat la Capul Midia și, la final, la Peninsula. A fost eliberat la 26 aprilie 1953. Fiica sa, Nadia Rogoveanu, a mărturisit mai târziu greutățile prin care a trecut familia în acele luni și suferințele de sănătate pe care tatăl său le-a purtat după detenție.[4]
Întoarcerea la altar
După eliberare, părintele Dumitru Rogoveanu s-a întors la comunitatea din Medgidia. Un document bisericesc contemporan, publicat în „Glasul Bisericii”, consemnează că a fost angajat la Parohia Medgidia începând cu 1 septembrie 1953. Revenirea sa la aceeași biserică după detenție este unul dintre momentele definitorii ale parcursului său. Presiunea regimului nu s-a încheiat însă odată cu eliberarea: documentarea istorică arată că în august 1960 a fost din nou anchetat de Securitatea Constanța. A continuat să rămână legat de viața parohiei, iar la 7 ianuarie 1971 a trecut la cele veșnice.[5]
Păstrat în memoria parohiei
Memoria părintelui Dumitru Rogoveanu a rămas vie și după trecerea sa la cele veșnice. La 22 ianuarie 2017, parohia noastră i-a comemorat pe părinții Dumitru Rogoveanu și Teodor Voineagu, în cadrul proiectului „Apărători ai Ortodoxiei între Dunăre și Mare în timpul comunismului”. Fotografiile și mărturiile păstrate de familie, de parohie și de Arhiepiscopie completează astăzi imaginea unui slujitor care a cunoscut atât lucrarea obișnuită a altarului și a școlii, cât și încercarea directă a represiunii.[6]
Pentru Catedrala din Medgidia, locul părintelui Dumitru Rogoveanu în succesiunea generațiilor este legat mai ales de continuitate: a venit aici înainte de război, a slujit comunitatea în deceniile de mari schimbări ale secolului al XX-lea, a fost smuls pentru o vreme din mijlocul ei prin detenție și s-a întors apoi la altar. Slujirea, activitatea de dascăl și revenirea după această încercare sunt reperele prin care memoria sa poate fi păstrată astăzi cu sobrietate și recunoștință. În documentele consultate, profilul său se conturează nu prin atribuirea exclusivă a unei lucrări materiale a bisericii, ci prin prezența îndelungată în viața comunității, prin legătura dintre altar și școală și prin reluarea slujirii după experiența represiunii. Această continuitate îl așază între preoții care au purtat mai departe viața Catedralei într-o epocă în care libertatea Bisericii și a slujitorilor ei a fost sever limitată. În felul acesta, biografia sa leagă memoria parohiei noastre de istoria mai largă a Bisericii din Dobrogea în secolul al XX-lea.
Note și surse
[1] „Clerici ortodocși constănțeni sub persecuția comunistă”, Analele Dobrogei, seria III, anul II, 2020, p. 132 — nașterea, studiile, hirotonirea și slujirea înainte de Medgidia; revista eparhială „Tomis”, anul XI, septembrie–octombrie 1934 — transferul de la Valea-Ciorii la Țăndărei-Gară.
Analele Dobrogei Tomis 1934 ↩ Înapoi în text
[2] Ionuț Druche, „Când te ridicau nu știai dacă te vei mai întoarce acasă”, Ziarul Lumina, 12 martie 2017, pe baza datelor din Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului — transferul la Medgidia la 1 aprilie 1937; Protopopiatul Urziceni – Tezaur documentar, vol. VI — participarea „Pr. D. Rogoveanu-Medgidia” la cercul pastoral de la Ceacu, 4 iunie 1939.
Ziarul Lumina Tezaur documentar ↩ Înapoi în text
[3] Arhiepiscopia Tomisului, „Parohia Medgidia I” și istoricul parohial — memoria locală privind activitatea duhovnicească și didactică; Adrian Ilie, „Primarii Medgidiei – creștini și musulmani”, pe baza documentelor SJAN Constanța — D. Rogoveanu între consilierii prezenți la ședința din 30 iulie 1942.
Arhiepiscopia Tomisului Documente Medgidia 1942 ↩ Înapoi în text
[4] Analele Dobrogei, 2020, p. 132 — detenția administrativă, Capul Midia, eliberarea de la Peninsula la 26 aprilie 1953; Ionuț Druche, Ziarul Lumina, 2017 — mărturia fiicei sale, Nadia Rogoveanu, despre arestare și greutățile familiei.
Analele Dobrogei Ziarul Lumina ↩ Înapoi în text
[5] „Glasul Bisericii”, anul XII, nr. 8–10/1953 — „Pr. Dumitru Rogoveanu a fost angajat, pe data de 1 Septembrie 1953, la parohia Medgidia”; Analele Dobrogei, 2020 — anchetarea de către Securitatea Constanța în august 1960 și decesul la 7 ianuarie 1971.Glasul Bisericii 1953 Analele Dobrogei ↩ Înapoi în text
[6 ]Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Medgidia, „Comemorare Pr. Dumitru Rogoveanu și Pr. Teodor Voineagu”, 21 ianuarie 2017 — comemorarea din 22 ianuarie 2017 în cadrul proiectului dedicat apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.Arhiva parohială online ↩ Înapoi în text