Pr. Iconom Stavrofor Octavian Tel Popa
Slujitor al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din 1982 • Paroh între 1990 și 2008 • 1948–2024
În lumina slujirii
Pentru comunitatea noastră, Pr. Octavian Tel Popa a fost unul dintre slujitorii care au făcut legătura dintre ultimii ani ai perioadei comuniste și dezvoltarea vieții bisericești din Medgidia după 1989. Hirotonit pentru Parohia Medgidia în 1982, a slujit la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, cu o scurtă întrerupere în anii 1989–1990, apoi a fost paroh între 1990 și 2008 și a rămas preot slujitor până la pensionarea din 2015. În memoria parohiei, chipul său se leagă de slujirea îndelungată la altar, de responsabilitatea administrativă și de continuitatea dintre generațiile de preoți.
Contribuția sa definitorie a fost deschiderea vechii parohii către noile comunități ale orașului. Ca paroh, a inițiat demersurile legale pentru viitoarea Biserică „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din zona de nord, proiect continuat ulterior de noua parohie și de alți slujitori; iar în 1999, istoricul oficial al comunității din Remus Opreanu îi atribuie propunerea prin care terenul viitoarei biserici a fost acordat de Consiliul Local. Nu a fost o lucrare a unui singur om, ci o ctitorire colectivă, însă rolul părintelui Octavian Tel Popa a fost acela de a deschide drumuri administrative și pastorale prin care slujirea Catedralei a putut ajunge dincolo de propriile ziduri.
În memoria parohiei
Formarea și începutul slujirii
Născut la 19 februarie 1948, în Tuzla, părintele a urmat școala în localitatea natală și liceul la Eforie Sud. Înaintea studiilor teologice a dobândit o calificare tehnică și a lucrat în domenii administrative și de gestiune. A început studiile teologice în 1976, a absolvit Institutul Teologic Universitar din București în 1980 și a susținut examenul de capacitate preoțească în anul următor.
Legătura sa instituțională cu Medgidia a început la 1 mai 1982, când a fost încadrat la Protoieria Medgidia. În noiembrie 1982 a fost hirotonit diacon și apoi preot, la Catedrala Arhiepiscopală din Galați, pe seama Parohiei Medgidia. A intrat astfel în soborul Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, pe atunci biserica în jurul căreia se concentra cea mai mare parte a vieții ortodoxe a orașului.
Slujirea în biserica noastră
În anii 1980, Pr. Octavian Tel Popa a slujit în comunitatea noastră și a participat la activitatea pastoral-misionară a Protoieriei. Periodicele bisericești ale epocii îl consemnează între preoții care au susținut referate la întâlnirile clericale din 1987 și 1988. Aceste mărturii arată o slujire care nu s-a limitat la îndatoririle liturgice, ci a inclus preocuparea pentru viața misionară și pentru buna rânduială a comunităților bisericești.
În 1989, slujirea sa la Medgidia a fost întreruptă printr-un transfer la Parohia Poșta din județul Tulcea, în urma unei proceduri disciplinare. Documentele păstrate cer ca acest episod să fie consemnat cu sobrietate: existența procedurii și transferul sunt fapte documentate, în timp ce acuzațiile formulate în cursul procedurii nu trebuie repetate ca adevăruri stabilite. La 15 februarie 1990, părintele a revenit la Medgidia, fiind numit preot paroh.
O nouă etapă pentru Medgidia
Revenirea sa s-a petrecut într-un moment de schimbare profundă. După decembrie 1989, una dintre nevoile comunității ortodoxe locale era ridicarea unor biserici pentru cartierele și așezările în care credincioșilor le era greu să ajungă la vechiul lăcaș din centrul orașului. Aici se află contribuția prin care slujirea părintelui Octavian Tel Popa se individualizează cel mai limpede.
Ca paroh al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a făcut demersurile legale pentru ridicarea unei noi biserici în zona de nord. În 1990 au fost emise deciziile prin care 5.000 m² au trecut în administrarea Arhiepiscopiei Tomisului, iar la 26 octombrie a fost sfințit locul viitorului lăcaș. Lucrările au avansat greu în condițiile economice ale anilor 1990 și au fost continuate, după constituirea Parohiei Medgidia II, de Pr. Gheorghe Costică, împreună cu ierarhia, credincioșii, constructorii și sprijinitorii noii comunități. Rolul părintelui Octavian Tel Popa trebuie păstrat exact: el a inițiat și a susținut demersurile administrative ale unei ctitorii pe care alții au continuat-o și au dus-o la stadiul unei biserici funcționale.
Grija pentru noi comunități
Aceeași deschidere apare și în istoria bisericii din Remus Opreanu. Istoricul oficial al parohiei consemnează că, în 1999, terenul viitorului lăcaș a fost atribuit de Consiliul Local Medgidia la propunerea consilierului municipal Popa Octavian Tel. Construcția a fost realizată ulterior prin lucrarea comună a municipalității, a instituțiilor și societăților locale, a clericilor și a credincioșilor. Biserica a fost sfințită în 2003, iar părintele s-a aflat în soborul slujitorilor.
Nici aici contribuția sa nu poate fi redusă la formula „a construit biserica”. Mai exact, el a sprijinit începutul proiectului prin propunerea privind terenul și a rămas alături de lucrare până la sfințire. Privite împreună, începuturile de la Medgidia II și Remus Opreanu arată o grijă constantă pentru extinderea vieții bisericești către comunitățile care nu aveau un lăcaș propriu.
Continuitatea slujirii
Părintele Octavian Tel Popa a fost paroh până la 31 mai 2008. De la 1 iunie a continuat să slujească în aceeași biserică în calitate de preot slujitor, iar la 1 iulie 2015 s-a pensionat. În 2016 a fost îmbisericit la Parohia Medgidia I, astfel încât legătura sa liturgică cu altarul la care slujise vreme de decenii a continuat și după încetarea activității administrative.
A contribuit și la păstrarea memoriei bisericii, punând la dispoziția parohiei un scurt istoric folosit ulterior la cercetarea trecutului Catedralei. Această preocupare completează firesc slujirea sa: a primit moștenirea generațiilor dinainte, a participat la deschiderea unor noi drumuri pentru viața bisericească a orașului și a transmis mai departe informații despre istoria comunității.
Păstrat în memoria parohiei
Părintele Octavian Tel Popa a trecut la cele veșnice la 1 mai 2024. Mărturiile publicate atunci l-au evocat ca slujitor și sfătuitor, administrator și părinte duhovnicesc pentru credincioși și pentru preoți mai tineri.
În memoria parohiei noastre, locul său rămâne legat de două dimensiuni care se completează: slujirea îndelungată la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și deschiderea către noile comunități bisericești ale Medgidiei. Contribuția sa definitorie nu a fost revendicarea unei ctitorii personale, ci inițierea și susținerea unor demersuri prin care lucrarea vechii parohii a putut continua dincolo de propriile ziduri.