Pr. Protoiereu Nicolae Virgil

Preot slujitor al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia din anul 1961 • Protoiereu al Medgidiei între 1961–1984

Părintele Nicolae Virgil aparține generației de clerici care au slujit Biserica în deceniile dificile ale regimului comunist, contribuind la păstrarea continuității vieții liturgice, pastorale și administrative a comunităților ortodoxe din Dobrogea.

Înainte de venirea la Medgidia este documentat ca slujitor al Parohiei Cetatea, județul Constanța. Istoricul acestei parohii îl menționează în perioada 1947–1950, iar în anul 1948 Monitorul Oficial consemnează numirea sa ca preot paroh al comunității.

Slujirea la Medgidia

Din anul 1961, părintele Nicolae Virgil este consemnat între slujitorii Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia. În același an i-a urmat părintelui Pavel Cobîlaș în ascultarea de protoiereu al Protoieriei Medgidia, responsabilitate pe care a îndeplinit-o până la 1 octombrie 1984.

La Catedrală a slujit alături de preoții care au marcat viața comunității în acea perioadă, între care Pavel Cobîlaș, Dumitru Rogoveanu și, după revenirea sa la Medgidia, Teodor Voineagu.

În vremea slujirii sale au avut loc și importante lucrări pentru păstrarea lăcașului. Între 1962–1963, interiorul bisericii a fost repictat integral, iar în 1965 exteriorul a fost refăcut. Aceste lucrări au fost susținute din resursele parohiei și trebuie privite ca o împreună-lucrare a clerului și credincioșilor comunității.

În anul 1964 a fost strămutat, în apropierea actualei biserici, obeliscul care marca locul altarului vechii Biserici „Sfinții Chiril și Metodiu”, fiind refăcută și crucea acestuia. Prin păstrarea acestui reper, memoria vechii comunități ortodoxe a Medgidiei a rămas legată de actualul lăcaș.

În slujba Protoieriei Medgidia

Cea mai bine documentată parte a activității părintelui Nicolae Virgil este îndelungata sa slujire de protoiereu al Medgidiei.

Timp de peste două decenii, responsabilitatea sa a cuprins nu numai comunitatea Catedralei, ci și coordonarea vieții bisericești din parohiile aflate în cuprinsul Protoieriei Medgidia. Documentele vremii îl consemnează în numeroase împrejurări liturgice și pastorale, alături de ierarhi și clerici ai eparhiei.

În anul 1973, la întronizarea Episcopului Antim Nica, părintele Nicolae Virgil a vorbit în numele membrilor Adunării Eparhiale, al clerului și al credincioșilor eparhiei. În anii următori îl regăsim la sfințiri și resfințiri de biserici din zona Medgidiei, între care la Ciocârlia, Ivrinezu și Dunărea.

Aceste consemnări arată că slujirea sa de protoiereu nu a avut doar un caracter administrativ, ci s-a desfășurat în legătură directă cu viața liturgică și pastorală a parohiilor din zonă.

Grija pentru dezvoltarea Protoieriei

În timpul mandatului său s-a făcut și un pas important pentru dezvoltarea administrativă a Protoieriei Medgidia.

În 1975 a fost proiectat un nou sediu al Protoieriei, iar la 10 iunie 1977 au început lucrările de construire. Sediul a fost ridicat în incinta ansamblului bisericesc al Parohiei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, întărind rolul acestei comunități ca punct de referință pentru viața bisericească a întregii zone.

Spre sfârșitul perioadei sale de slujire ca protoiereu, în 1983, a început o nouă etapă de restaurare și repictare a bisericii, lucrare finalizată în 1985. Și această etapă trebuie înțeleasă în continuitatea lucrării parohiei și a generațiilor de slujitori și credincioși.

Păstrat în memoria Catedralei

La 1 octombrie 1984, după mai bine de două decenii în fruntea Protoieriei Medgidia, părintele Nicolae Virgil și-a încheiat slujirea de protoiereu, fiind urmat de părintele Gheorghe Țeugea.

În istoria Catedralei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, numele său rămâne legat de o perioadă îndelungată de continuitate pastorală și administrativă, de păstrarea și îngrijirea lăcașului de cult și de dezvoltarea instituțională a Protoieriei Medgidia.

Prin slujirea sa la Catedrală și prin responsabilitatea purtată față de parohiile din întreaga zonă, Pr. Protoiereu Nicolae Virgil face parte din generația de clerici care au păstrat viața bisericească a Medgidiei într-o perioadă istorică dificilă și au pregătit continuitatea ei pentru generațiile următoare.