Pr. Gheorghe Costică

Fost slujitor al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia • din 1 aprilie 1997, paroh al noii Parohii Medgidia II

Părintele Gheorghe Costică face parte din generația de clerici care au slujit Medgidia în perioada de trecere dintre ultimii ani ai regimului comunist și dezvoltarea vieții bisericești de după 1989. Numele său este păstrat în șirul preoților care au slujit la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, iar mai târziu avea să fie legat în mod deosebit de întemeierea și consolidarea noii comunități din nordul orașului, actuala Parohie „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” – Medgidia II.

Sursele publice identificate până în prezent nu oferă încă date suficiente despre locul și data nașterii sale, studiile teologice sau data hirotoniei întru preot. Există însă o consemnare contemporană importantă: revista Glasul Bisericii arată că, la 6 decembrie 1984, în Catedrala Arhiepiscopală din Galați, candidatul Gheorghe Costică a fost hirotonit diacon de Arhiepiscopul Antim al Tomisului și Dunării de Jos.

Slujirea la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”

Înainte de anul 1997, Pr. Gheorghe Costică a slujit la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia. Istoricul parohiei îl păstrează între preoții coslujitori ai bisericii, iar documentul oficial privind organizarea Parohiei Medgidia II confirmă fără echivoc că, la momentul transferului său, provenea de la această parohie.

Anul exact al venirii sale la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” nu a putut fi stabilit, deocamdată, din sursele publice consultate. Din acest motiv, nu este corect să îi atribuim un interval de slujire la Catedrală până când nu va fi găsită decizia de numire, dosarul personal sau o evidență clericală contemporană.

Ceea ce poate fi însă stabilit cu precizie este momentul despărțirii de vechea parohie: 1 aprilie 1997.

De la vechea parohie la Medgidia II

După 1989, una dintre cele mai importante preocupări ale Parohiei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost extinderea vieții bisericești către cartierele orașului care nu aveau un lăcaș propriu.

Demersurile pentru construirea unei noi biserici în zona de nord începuseră încă din 1990, în timpul parohiatului Pr. Octavian Tel Popa. Terenul fusese obținut, locul fusese sfințit, iar lucrările de construcție începuseră, dar contextul economic al anilor 1990 a făcut ca șantierul să înainteze greu. În februarie 1997, noua comunitate a fost organizată juridic ca parohie distinctă.

În acest moment intră în prim-plan slujirea Pr. Gheorghe Costică.

La 1 aprilie 1997, Centrul Eparhial l-a transferat de la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” în postul de paroh al noii unități bisericești, cu o misiune exprimată foarte concret în istoricul oficial: finalizarea urgentă a lucrărilor de construcție.

Astfel, trecerea sa de la vechea biserică la noua parohie nu a fost doar un transfer administrativ. Ea a însemnat asumarea unei comunități aflate încă în formare și a unui lăcaș neterminat, care trebuia adus cât mai repede în starea de a putea primi viața liturgică.

Finalizarea bisericii și formarea noii comunități

La 15 mai 1997, șantierul a fost redeschis. Lucrările au fost realizate cu sprijinul C.N.E. Cernavodă și prin contribuția credincioșilor și a unor unități economice din Medgidia. În numai câteva luni, biserica a putut fi adusă într-o stare funcțională.

La 6 decembrie 1997, Arhiepiscopul Lucian Florea a săvârșit rugăciunea de binecuvântare a lăcașului – sfințirea mică – și în noua biserică a fost oficiată prima Sfântă Liturghie. Câteva luni mai târziu, la 24 mai 1998, a avut loc sfințirea mare.

Această etapă definește cel mai bine contribuția Pr. Gheorghe Costică. El nu a început singur proiectul și nici nu poate fi prezentat drept singurul ctitor al bisericii. Lucrările fuseseră inițiate anterior, iar realizarea lor a fost rodul unei colaborări între ierarhie, preoți, credincioși, constructori și sprijinitori.

Rolul său specific a fost însă unul esențial în continuitatea ctitoriei: a preluat un proiect început de vechea Parohie „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și a avut responsabilitatea pastorală și administrativă de a conduce noua comunitate într-un moment decisiv, până când biserica a devenit efectiv loc de slujire.

De la zidirea bisericii la înfrumusețarea ei

Lucrarea nu s-a încheiat odată cu deschiderea bisericii.

În anii 2001–2002, interiorul a fost pictat în frescă, în stil neobizantin, de pictorii bisericești Enache Aftene și Virgil Zahiu. Pictura a fost sfințită la 30 octombrie 2004 de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

Această succesiune – finalizarea construcției, intrarea în viața liturgică, apoi pictarea și înfrumusețarea lăcașului – arată maturizarea treptată a noii parohii. Pr. Gheorghe Costică se află astfel în centrul perioadei în care comunitatea Medgidia II a trecut de la statutul unui proiect început după 1989 la cel al unei parohii cu propriul lăcaș și propria viață bisericească.

În anul 2003, numele său apare și între preoții care au participat la sfințirea Bisericii „Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan” din Remus Opreanu, alături de alți clerici ai Medgidiei. Prezența sa la această slujire îl așază în contextul mai larg al extinderii vieții ortodoxe în municipiu și în comunitățile apropiate.

Continuitatea dintre cele două parohii

Pentru istoria Catedralei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, cazul Pr. Gheorghe Costică este deosebit de important tocmai prin această trecere.

El a slujit mai întâi în vechea comunitate a Medgidiei și a fost apoi trimis să păstorească una dintre comunitățile care s-au desprins din aceasta. Din acest motiv, slujirea sa ilustrează foarte concret faptul că dezvoltarea noilor parohii nu a însemnat ruperea de biserica veche, ci continuarea lucrării ei pastorale în alte zone ale orașului.

Proiectul Medgidia II fusese inițiat în vremea Pr. Octavian Tel Popa și susținut de vechea parohie. În 1997, Pr. Gheorghe Costică a primit responsabilitatea de a continua ceea ce fusese început și de a transforma șantierul unei biserici într-o comunitate liturgică stabilă.

În acest sens, contribuția sa specifică nu trebuie rezumată doar prin expresia „a construit o biserică”. Mai exact, a preluat și a dus mai departe o ctitorie începută de comunitatea Catedralei, asumând formarea și consolidarea noii Parohii Medgidia II.

Păstrat în memoria parohiei

În memoria Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Pr. Gheorghe Costică aparține generației de slujitori prin care vechea parohie a început să rodească în noile comunități ale Medgidiei.

A primit experiența slujirii în biserica istorică a orașului, iar în 1997 a fost chemat să o ducă într-un spațiu nou, unde era nevoie atât de zidirea propriu-zisă a lăcașului, cât și de așezarea unei comunități în jurul altarului.

Contribuția care îl individualizează este, prin urmare, continuitatea unei ctitorii: de la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, care inițiase proiectul noii biserici, la comunitatea Medgidia II, pe care a primit-o ca paroh și în care lucrările au fost aduse la stadiul necesar începerii vieții liturgice.

Prin această slujire, Pr. Gheorghe Costică ocupă un loc distinct în istoria bisericească a Medgidiei: unul dintre preoții care au făcut legătura dintre vechea Catedrală și noile parohii ale orașului, într-o perioadă în care comunitatea ortodoxă își extindea pentru prima dată în mod amplu prezența dincolo de vechiul său centru.