Pr. Teodor Voineagu
Preot slujitor al Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Medgidia • din 1931; revenit în 1967, până la pensionarea din 1980 • † 20 iunie 1984
În lumina slujirii
Părintele Teodor Voineagu aparține generației de slujitori care au legat viața Catedralei din Medgidia de două epoci foarte diferite: anii interbelici și deceniile regimului comunist. Hirotonit pentru Medgidia în 1931, a slujit aici înainte de război, a cunoscut apoi repetate arestări și detenții, iar după reîncadrarea în preoție a stăruit să se întoarcă la comunitatea în care își începuse slujirea. Revenirea din 1967 și continuarea slujirii până la pensionare dau parcursului său o unitate aparte: legătura cu aceeași biserică a rămas mai puternică decât întreruperile impuse de istorie.
În memoria parohiei, părintele este legat în mod deosebit de Sfânta Liturghie, rugăciune și cântarea bisericească. Suferința anilor de detenție nu este singurul lucru care îl definește; la fel de importantă este întoarcerea la altar și reluarea unei slujiri începută în tinerețe, într-o comunitate pe care a dorit să o slujească până la bătrânețe.
În memoria parohiei
Origini și formare
Părintele Teodor Voineagu s-a născut la 23 iunie 1903, în comuna Pantelimon, județul Constanța, în familia lui Iancu și Ioana Voineagu. Sursele eparhiale îl amintesc ca unul dintre cei cinci copii ai familiei și consemnează că a rămas fără tată la vârsta de 11 ani. A urmat Seminarul Teologic din Constanța, absolvit în 1927, apoi Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în 1931. În anii 1928–1929 a fost cântăreț bisericesc la Parohia Duranculac. La 23 mai 1931 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Medgidia, iar din luna iunie este documentat ca preot coslujitor, la început cu statut onorific.[1]
Primii ani la Medgidia
La Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a slujit mai întâi alături de părintele Cristache Georgescu, iar din 1937 și împreună cu părintele Dumitru Rogoveanu, de care îl lega și o relație de rudenie. Un document eparhial din noiembrie 1937 îl consemnează pe Teodor Voineagu ca delegat și președinte al Cercului pastoral II Medgidia, ceea ce arată că slujirea sa a primit și o responsabilitate în organizarea vieții clericale din zonă.[2]
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, istoricul eparhial consemnează că, din 1940, a îndeplinit și slujirea de confesor militar la Marina Constanța, cu gradul de căpitan. Documente ale Primăriei Medgidia îl menționează, de asemenea, între membrii Consiliului local în anii 1942–1943. Sunt mărturii ale unei prezențe care depășea cadrul strict liturgic, într-o perioadă în care orașul și familiile sale treceau prin încercările războiului.
Anii represiunii comuniste
După instaurarea regimului comunist, viața părintelui a fost marcată de supraveghere, anchete și detenție. Studiile istorice bazate pe dosarele fostei Securități îl consemnează ca membru al Partidului Național Țărănesc și, pentru o perioadă din 1947, președinte provizoriu al organizației PNȚ Medgidia. În noaptea de 15 spre 16 august 1949 a fost reținut, iar în 1950 a fost condamnat la șase luni de închisoare. După eliberare s-a întors la parohie.[4]
La 15 august 1952 a fost reținut din nou și trimis în detenție administrativă. Documentarea arhivistică îl urmărește la Capul Midia și prin centrele de triere de la Ghencea și Văcărești, înainte de revenirea la Constanța și eliberarea din 1953. A treia arestare a avut loc în august 1959. În 1961 a primit o condamnare la 12 ani de temniță grea, sentință casată ulterior de Tribunalul Suprem; în 1962 a fost judecat din nou și condamnat la 2 ani și 10 luni de închisoare corecțională, fiind eliberat la 6 iulie 1962. Pentru comunitatea noastră, aceste fapte sunt păstrate cu sobrietate, ca parte a istoriei unui preot a cărui slujire a fost întreruptă de mecanismele represive ale epocii.[5]
Revenirea la altar și întoarcerea acasă
După eliberare, revenirea în slujirea preoțească nu a fost imediată. La 1 septembrie 1964 a fost reîncadrat la Parohia Tufani. Dorința de a reveni la Medgidia este însă documentată prin demersuri repetate către autoritățile bisericești. În 1965, înființarea unui nou post la Medgidia nu a fost aprobată; părintele a adresat atunci un memoriu Patriarhului Justinian, care a cerut Episcopiei Dunării de Jos soluționarea favorabilă a situației. În iunie 1967 transferul la Medgidia a devenit posibil. Părintele Teodor Voineagu s-a întors astfel la biserica pentru care fusese hirotonit în 1931 și a continuat să slujească aici până la 1 aprilie 1980, când s-a pensionat.[6]
Păstrat în memoria parohiei
Mărturiile familiei păstrează și dimensiunea omenească a acelor ani. Fiica sa, Coralia Liliana Mazilu, a vorbit despre teama cu care familia ajunsese să întâmpine luna august, când au avut loc repetatele ridicări ale părintelui. În memoria liturgică a parohiei, el este evocat prin rugăciunea sa la Sfânta Liturghie și prin simțul cântării bisericești, fără ca suferința să fie despărțită de întoarcerea la slujire. A trecut la cele veșnice la 20 iunie 1984. În 2017, Arhiepiscopia Tomisului a început la Medgidia proiectul „Apărători ai Ortodoxiei între Dunăre și Mare în timpul comunismului” prin comemorarea părintelui Teodor Voineagu și a părintelui Dumitru Rogoveanu, foști deținuți politic.[7]
Pentru parohia noastră, moștenirea părintelui Teodor Voineagu nu stă într-un singur episod. Ea se vede în continuitatea unei chemări începute în 1931, încercate de anii detenției și reluate printr-o întoarcere stăruitoare la Medgidia. În această continuitate rămân împreună altarul, memoria suferinței și fidelitatea față de comunitatea în care și-a început și și-a încheiat slujirea preoțească.
Note și surse
[1] Adrian Nicolae Petcu, „Clerici ortodocși constănțeni sub persecuția comunistă”, Analele Dobrogei, seria III, anul II, 2020, pp. 137–138: naștere, studii, cântăreț la Duranculac și începutul coslujirii la Medgidia din iunie 1931. Ionuț Druche, Ziarul Lumina, 12 martie 2017, pe baza Arhivei Arhiepiscopiei Tomisului: hirotonirea la 23 mai 1931 pe seama Parohiei Medgidia. Studiul Petcu Ziarul Lumina ↩ Înapoi în text
[2] „Tomis”, Revista Eparhială de Constanța, anul XIV, nr. 11, noiembrie 1937, Circ. II Medgidia: Pr. Teodor Voineagu este indicat ca delegat și președinte al cercului pastoral. Pentru relația de rudenie cu Pr. Dumitru Rogoveanu: Ziarul Lumina, pe baza Arhivei Arhiepiscopiei Tomisului.
Tomis 1937 Ziarul Lumina ↩ Înapoi în text
[3] Arhiepiscopia Tomisului, „Parohia Medgidia I”: consemnează slujirea de confesor militar la Marina Constanța din 1940. Adrian Ilie, Primarii Medgidiei. Creștini și musulmani, Ex Ponto, Constanța, 2017, p. 125: Pr. Teodor Voineagu este menționat în Consiliul local al Medgidiei în anii 1942–1943.
Arhiepiscopia Tomisului Adrian Ilie / ZIUA ↩ Înapoi în text
[4] Adrian Nicolae Petcu, op. cit., pp. 137–138: apartenența la PNȚ, președinția provizorie a PNȚ Medgidia în 1947, reținerea din 1949, Sentința nr. 312/31 august 1950 și eliberarea din 16 octombrie 1950.
Studiul Petcu ↩ Înapoi în text
[5] Adrian Nicolae Petcu, op. cit., pp. 137–138: detenția administrativă din 1952–1953, traseul Capul Midia–Ghencea–Văcărești–Constanța, arestarea din august 1959, Sentința nr. 27/26 aprilie 1961, Decizia nr. 179/5 august 1961, Sentința nr. 84/12 iunie 1962 și eliberarea din 6 iulie 1962. Studiul Petcu ↩ Înapoi în text
[6] Adrian Nicolae Petcu, op. cit., p. 138: reîncadrarea la Tufani la 1 septembrie 1964, demersul pentru revenirea la Medgidia, intervenția Patriarhului Justinian, transferul din iunie 1967 și pensionarea la 1 aprilie 1980.
Studiul Petcu ↩ Înapoi în text
[7] Ionuț Druche, Ziarul Lumina, 12 martie 2017 și ZIUA de Constanța, 2018: mărturia fiicei Coralia Liliana Mazilu și documente din Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului. Arhiepiscopia Tomisului și istoricul parohial consemnează data decesului — 20 iunie 1984 — și memoria liturgică. Parohia Medgidia I și Radio Dobrogea documentează comemorarea din 22 ianuarie 2017. Ziarul Lumina ZIUA de Constanța Arhiepiscopia Tomisului Comemorare 2017 ↩ Înapoi în text